Acasă » Cultură și civilizație franceză

Cultură și civilizație franceză

În cadrul cercului încercăm să fim în Franța, învățând limba franceză, aflând despre istoria și geografia Franței, despre actualitatea franceză, de la bucătărie până la modă, despre personalitățile Franței, considerând astfel limba franceză în sine, dar și ca instrument de informare, și mai ales de comunicare.
Ne dorim să ne simțim la noi, adică acasă, printre prieteni, căci între elevii cercului se stabilește o adevarată camaraderie, bazată pe anii lungi de când sunt împreună, dar mai ales pe dragostea lor pentru învățarea limbii franceze, și, de ce nu, pentru dragostea profesoarei lor pentru ei, și pe dorința ei de a-i vedea mereu activi, învățând din plăcere și cu bucurie.
Nimic nu este silnic, dorinșa de a învăța este mereu prezentă, și pentru a o stimula atmosfera este destinsă, prietenească, ospitalieră, în viziunea celor mici « distractivă», ceea ce este foarte bine, căci limba franceză nu este ușoară, și o atmosferă destinsă o face mult mai ușor de receptat, transformând dificultățile în plăcere, în joc, chiar dacă aparent.
Relațiile cu părinții sunt, de asemenea, bazate pe respect reciproc și pe grija comună pentru copii, ca și pe aprecierea efortului de timp pe care îl reprezintă și pentru copii, și pentru părinți, activitatea la cerc, în puținul timp liber rămas după școală – de aceea acest timp petrecut la cerc trebuie fructificat la maxim.
Cercul este extrem de dotat tehnic, cu cele mai moderne mijloace de învățare a unei limbi. În plus, există manuale specializate, de limbă (gramatică, vocabular), de comunicare, de civilizație, de literatură, de istorie, dicționare ilustrate, pe care în timpul orelor elevii le utilizează, având și pentru acasa fiecare un manual.
În acest fel ei nu repetă materia școlară, ci o aprofundează, o lămuresc, o fac altfel, și nu lucrează cu manualele de la școală, iar profesorul le pune în față vestitele pentru ei „cheițe” (așa le numim noi) prin care o limbă ce pare atâta de dificilă, precum franceza, devine încetul cu încetul de o claritate și o logică limpede. Se lucrează cu altfel de manuale, cu altfel de metode, dar cunoștințele se întâlnesc cu cele predate în școală, pentru că în definitiv limba este aceeași! Și, în plus, elevii sunt mereu îndemnați să sesizeze frumusețea muzicală a acestei limbi, eleganța exprimării, nuanțele de gândire pe care le oferă, ceea ce le stimuleză intelectul, cultura, dorința de a citi, de a se informa singuri.
Cercul primeste copii de la 5 la 18 ani. Nu este ușor pentru profesor să lucreze cu atâtea grupe de nivele diferite, mai ales dacă la aceeași vârstă există elevi începători, medii, avansați și de performanță, dar, pe de altă parte, profesorul cunoaște specificul fiecărei vârste, privește elevii în evoluție, și știe cum să se adreseze fiecărei vârste. Și ceea ce se dorește este ca toți să atingă, cu timpul, nivelul performanței. Iar profesorul este mereu atent ca elevul să se afle la nivelul care îi este propice, cel în care există pentru el progres.
Pentru cei mici, preșcolari și școlari mici, lucrurile sunt simple. Trebuie să le placă, să pronunțe corect, să își dezvolte o fidelitate a auzului, să cunoască multe cuvinte, să încerce să formuleze propoziții simple, și mai ales să cânte, pentru că în cântece există toată muzicalitatea limbii franceze, vocabularul le „intra pe sub piele”, pronunția devine corectă, și mai ales le place, le place, le place să cânte, și deci le place și limba în care cântă.
Pentru cei mai mari, asimilarea limbii nu se mai poate baza pe memorie și repetiție, ci pe înțelegerea structurilor gramaticale, pe citit și scris, dar nu ca la școală. Ei spun că în sfârșit ÎNȚELEG. Sigur, multe greșeli vor face până ce vor aplica corect ceea ce de fapt au înțeles. Tocmai de aceea caietele lor de teme sunt corectate pe cât posibil în fiecare săptămână de către profesor. Dar accentul se pune pe oralitate, pe dialog, pe spontaneitatea conversației, pe exprimarea subiectivității într-o limbă pe care să nu o mai simtă străină, care să le ofere posibilitatea de a comunica și de a se comunica, adică de a spune ce cred, ce simt, ce înțeleg..

Profesor: Alina Osiac